Amintiri din calatorie (I) - Torino

Cand te simti cu moralul la pamant, dupa ce te incearca starea de greata fata de tot ceea ce te inconjoara, incepi sa iti aduci aminte... si iti aduci aminte chestii lipsite de sens la vremea respectiva si care acum capata brusc un nou inteles. Cam asa s-a intamplat si cu mine...Brusc mi-am amintit de calatoria la Torino... Bine...recunosc nu era chiar asa de brusc. Cautam pe internet niste imagini si am dat clik pe una care se numea sugestiv "Visare"... si am descoperit un site al unui tip fotograf. Poze reusite, multe, dar cele care mi-au atras atentia au fost cele facute in Torino. A! Dulce amintire ! http://evf.uv.ro/?m=200702

Si acum imi aduc aminte... Am vizitat si eu Mole Antonelliana (167 de metri) in care salasluieste Il Museo del Cinema. Superb! Eu am fost acolo sus, deasupra lumii la sfarsitul lui noiembrie 2006. Am trecut prin liftul de sticla ca printr-un filtru de vise, am expirat golul de aer din stomac, am ajuns sus, am simtit aerul racoros la subrat, m-am uitat in jos si dintr-o data vertijul!… Eram mica si mare in acelasi timp… frica se confunda cu fascinatia orasului… si ma miram… Apoi am coborat printre aceleasi desene proiectate pe pereti, am ajuns la caldura scaunelor rosii cu difuzoare, la ecranele ce impanzeau tot “museo del cinema”, am admirat decoruri ( alien-ul mi s-a parut cel mai funny, casa anilor ‘60, mad science room, camera cu desene animate, barul western), am urcat per pedes spirala pazita de tablourile ce reprezentau personaje celebre de film si apoi iarasi… vertijul!
Am coborat incet, cu pasi mici si nesiguri, am trecut pe langa ” Cafe di Torino”, am iesit prin barul futurist unde si meniul era in functie de filmul preferat, si in sfarsit afara! Era deja noapte, arabii isi strangeau lucrurile, nu mai vindeau nimic…mirosea a Craciun si a piatra arsa! Plouase! Te-am luat de mana si am privit garda de la Palazzo Reale. Luminitele de pe strazi se aprind si acum in mine… mirosea a sandvisuri si a tramvaie vechi. Da! Plouase…bancile din lemn musteau de apa! Aer caldut, aburi de cappuccino si ratacire! A trebuit sa plec… “La dracu, mi-am zis. O sa revin!” .. si uite ca revin ..printr-o farama din acel fotograf!(pozele sunt firimituri din tine pe care le-am gustat cu placere. Multumesc pentru festin!)