Miroase a munti inalti si a voie buna. E 7 dimineata... zaresc muntii cu varfurile inmuiate in norii grei printr-o ferestruica triunghiulara de mansarda. Patul e moale si mic, nu miroase a mine. Perna e mare... parca aseara nu era asa de mare. Cu chiu cu vai ma ridic in capul oaselor. Am dormit fix doua ore. Parul inca imi mai este ud...deschid fereastra... aerul de inceput de lume patrunde in camera, apoi se strecoara in plamani. E rece.
Cobor in living. B si C deja sunt jos de ceva timp si pregatesc masa. Mic dejun specific frantuzesc : pain au chocolat trempee dans du lait, des tartines beurrees avec du miel ou de la confiture, du jambon... Mananc a la francaise, adica termin masa intr-o ora (mult!). Si in sfarsit ies afara... MINUNE... in fata casei, muntii sunt parca mai inalti si mai grei decat atunci cand se loveau de ferestruica din mansarda. Vad licheni, arbusti la poale, vegetatie alpina, aer tare. As vrea sa tip de fericire. Soarele luceste si inseala ochiul si pielea: ai zice ca-i cald, dar frigul te copleseste chiar si pe sub palton.
In sfarsit iesim in oras. Napadesc la ville de Grenoble cu multa lacomie, mi-e pofta de o plimbare cruda, direct in dimineata, intr-o dimineata de sfarsit de noiembrie, intr-o dimineata atat de lucitoare. N.M. ne-a facut turul orasului in masina, ne-a aratat biblioteca Stendhal, am aflat ca acesta din urma nu si-a iubit deloc orasul natal, ba chiar i-a numit pe bietii locuitori "saraci cu duhul"... si uite asa am patruns in oras cu un complex de superioritate... Am vazut o veche citadela pe o stanca, telecabinele care tot urcau sus, sus... Tot de la N.M. aflam ca Grenoble este cel mai poluat oras din Franta (hmmm)...
Lasam masina... si incepem promenada... E deja 11 a.m. Trecem printr-un parc, ajungem intr-o piata mare, intram prin magazine, trecem prin fata unei cafenele cu terasa unde se discuta zgomotos despre un concept filozofic... trecem pe langa un cersator beat cu un caine dupa el , putin mai in fata un altul Asta-i roman sigur, zice N.M. Romanashii nostri ii cunosti, ei nu cersesc pur si simplu, e o intreaga industrie: sunt imbracati decent, au dictie buna, nu miros , nu au caini dupa ei si nu sunt niciodata beti.
Vine vremea pranzului, magazinele isi puna lacatele, farmaciile se inchid, pe strazi domneste linistea... In piata mare forfota... S-a dat start la lene. 2 ore pauza de masa... toata lumea sta la terase si barfeste. Sa tot fii francez in Franta!
Ma asez si eu la o terasa. ...lenea imi bate in pleoape... hmm..sau poate era soarele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu